Bumbacul – proprietățile și utilizările materialului

Aurul alb.

Aproximativ 250 de milioane de oameni din întreaga lume sunt implicați în cultivarea aurului alb. La nivel global, producția de bumbac generează venituri mai mari decât cultivarea unor fructe precum merele. Acest lucru demonstrează cât de răspândit și apreciat este bumbacul, un material prezent în aproape orice garderobă. Pentru ce îl apreciem? Fiecare dintre noi poate avea propriul răspuns. Să vorbim despre bumbac și să trecem în revistă cele mai importante proprietăți și utilizări ale acestui material.

Ce este bumbacul? Definiție

Bumbacul este un material textil de origine naturală, mai exact vegetală. Fiind cea mai populară materie primă utilizată în industria textilă la nivel mondial, cu siguranță ai în casă obiecte fabricate din bumbac. Și nu este vorba doar despre haine, ci și despre alte produse de uz zilnic. În curând vei afla mai multe.

Materialul în sine este extrem de plăcut la atingere. Finețea este una dintre caracteristicile definitorii ale țesăturilor și tricoturilor din bumbac. Această calitate este legată direct de aspectul plantei de bumbac. Arbustul produce fructe care seamănă cu niște ghemotoace pufoase de vată. Componenta principală a fibrelor de bumbac este celuloza, responsabilă pentru higroscopicitate și proprietățile de izolare termică.

Bumbacul (Gossypium) cuprinde aproximativ 50 de specii, însă doar 5 dintre acestea sunt cultivate pentru fibrele lor.

Din ce este obținut bumbacul?

Arbustul menționat poartă același nume ca materialul. Bumbacul (Gossypium) cuprinde aproximativ 50 de specii, însă doar 5 dintre acestea sunt cultivate pentru fibrele lor. Planta înflorește în alb, galben sau roz, iar după înflorire dezvoltă capsule pufoase. Acestea conțin fibrele de bumbac care învelesc semințele.

Când fructele sunt gata de recoltare, intră în acțiune combinele. Numai bumbacul organic este recoltat manual. După curățare, capsulele ajung la mașini speciale de egrenat, unde semințele sunt separate de fibre. Următoarea etapă constă în sortarea fibrelor în funcție de lungime. Cele scurte sunt folosite, de exemplu, pentru fabricarea vatei igienice. Fibrele mai lungi sunt presate în baloturi și trimise la filatură.

În prima etapă a producerii firelor, fibrele trebuie pieptănate. Astfel, devin mai elastice și capătă o calitate superioară. Pe o bandă specială se formează semitortul, un produs intermediar alcătuit din fibre aliniate într-un fir gros, din care se obține apoi firul propriu-zis. Acesta este răsucit, vopsit și, în cele din urmă, prelucrat pentru a obține tipul de material dorit.

Unde crește și cum se obține bumbacul?

Bumbacul este folosit de oameni încă din preistorie – era cultivat în India și Egipt încă din anii 3000–4000 î.Hr. Anul 1793 a reprezentat un moment de cotitură în producția de bumbac. Atunci, Eli Whitney a inventat mașina de egrenat, automatizând procesul de separare a fibrelor de semințe. De atunci, popularitatea bumbacului a continuat să crească. În prezent, cei mai mari producători sunt China, India, SUA, Brazilia și Pakistan. În Uniunea Europeană, doar trei țări cultivă bumbac: Grecia, Spania și Bulgaria.

În Polonia, șansele de a obține recolte bune sunt reduse din cauza perioadei prea scurte de vegetație din timpul anului. În schimb, Polonia se numără printre primii zece importatori ai acestei materii prime. Bumbacul crește în regiuni cu precipitații moderate, perioade lungi fără îngheț și expunere îndelungată la soare. Deși este o plantă perenă, culturile sunt înființate cel mai adesea pentru un singur an, pentru a reduce riscul apariției dăunătorilor.

Tipuri de bumbac

În funcție de tehnica de producție, materialele din bumbac pot fi clasificate în tricoturi, obținute prin tricotare, și țesături, realizate prin țesere. Există numeroase tipuri de țesături din bumbac. Cele mai populare sunt:

denim – cunoscut și ca jeans, cu legătură diagonală și rezistență ridicată;
percal – cunoscut și sub denumirea de pânză de bumbac, realizat din fire rotunde, neted și plăcut la atingere, cu o țesătură foarte densă, care îi conferă durabilitate și ușurință în curățare. Bumbacul egiptean este o variantă exclusivistă de percal;
satin – lucios pe o parte și mat pe cealaltă;
dril – considerat un bumbac premium, cu legătură diagonală, rezistent și încadrat în categoria materialelor mai groase;
catifea – cu o suprafață acoperită de fire scurte, obținută prin introducerea unor fire suplimentare de efect, sub formă de bucle, între firele de urzeală și cele de bătătură;
raiа – caracterizată prin nervuri reliefate, bine definite;
creton – cu legătură pânză, cu fața ușor scămoșată și dosul tratat prin finisare pentru îmbunătățirea proprietăților;
flanel – moale și dens, din categoria țesăturilor cu suprafață scămoșată, obținută prin periere și apoi tunderea fibrelor de la suprafață;
batist de bumbac – cu textură fină, foarte subțire și aproape transparent, țesut cu legătură pânză;
poplin – țesătură rezistentă, cu legătură pânză și luciu discret.

Bumbacul poate fi supus unor tratamente de finisare pentru îmbunătățirea calităților sale, precum mercerizarea (pentru un luciu mai pronunțat), finisarea cu rășini sintetice (pentru reducerea șifonării), sanforizarea (pentru rezistență la contracție) și diverse tratamente hidrofobe.

Bumbacul – proprietăți și avantaje principale

Calitatea bumbacului este influențată în primul rând de:

lungimea și grosimea fibrelor (printre cele mai apreciate tipuri se numără bumbacul egiptean, indian și peruvian – Pima și chiar SUPIMA);
finețea;
uniformitatea;
culoarea (cu cât este mai alb, cu atât este mai potrivit pentru vopsire);
maturitatea fibrelor.

Bumbacul este un material bine cunoscut de toată lumea, dar ne amintim în fiecare zi de toate calitățile sale? Dintre proprietățile țesăturilor și tricoturilor din bumbac, merită evidențiate în special:

finețea – nu provoacă senzații de zgâriere, înțepături sau alte forme de disconfort;
proprietățile hipoalergenice și compatibilitatea cu pielea sensibilă – este potrivit, de exemplu, pentru fabricarea hainelor și accesoriilor pentru bebeluși;
respirabilitatea – țesăturile din bumbac permit pielii să respire în mod natural;
întreținerea și îngrijirea ușoară – marea majoritate a hainelor din bumbac pot fi spălate la mașina de spălat, chiar și la temperaturi ridicate, uscate în uscătorul automat și călcate cu fierul de călcat setat la o temperatură ridicată;
maleabilitatea – bumbacul se vopsește ușor și este simplu de prelucrat;
higroscopicitatea ridicată și capacitatea de absorbție a apei – materialul absoarbe excesul de umiditate, de exemplu de pe corp, contribuind apoi la răcorirea pielii;
nu se electrizează;
rezistența – rezistă la abraziune și întindere, iar rezistența sa crește atunci când materialul este ud. De asemenea, suportă temperaturi ridicate, de până la 165 de grade Celsius.

Bumbacul – utilizări. Ce se poate confecționa din bumbac?

Bumbacul are o gamă foarte largă de utilizări, în domenii dintre cele mai diverse. Din semințele sau fibrele acestei plante se produc, de exemplu, ulei alimentar, cosmetice și produse de igienă, pansamente, hârtie și chiar furaje pentru animale și îngrășăminte. Totuși, cea mai răspândită utilizare a acestei materii prime se regăsește în industria textilă. Iată câteva exemple de produse care pot fi confecționate din bumbac:

îmbrăcăminte ușoară și lenjerie intimă, șorțuri (creton);
cămăși și bluze cu luciu discret (poplin);
căptușeli, rochii, tapițerii pentru mobilier (satin);
jachete rezistente, pantaloni, sacouri și cămăși (denim și raiа);
scutece și haine pentru bebeluși (batist);
tricouri și treninguri și accesorii, precum căciuli și fulare (jerseu);
lenjerii de pat și cămăși elegante (percal);
fețe de masă, articole decorative, huse, penare, huse pentru saltele, îmbrăcăminte de lucru și copertine (dril);
pijamale (flanel);
veșminte liturgice, tapițerii pentru mobilier, perdele, cuverturi și draperii (catifea).